Albă ca Zăpada n-a fost doar rodul imaginației Fraților Grimm, ci un per¬sonaj adevărat

 

Se pare că la originea basmului ar fi putut sta povestea de viață a contestei Margaretha von Waldeck, fiica lui Filip al IV-lea, conte de Waldeck-Wildungen (1493-1574) și a primei lui soții. Tatăl Margarethei deți­nea mai multe mine de cupru, unde majoritatea lucrătorilor erau copii. Nu întâmplator, s-a sugerat că reședința celor șapte pitici ar fi fostul sat mi­nier, care se numește Schneewittchendorf („Satul Albei ca Zăpada”). Asemănător cu pi­ticii din basm, copiii care mun­ceau în mina de acolo trăiau îm­părțiți în grupuri mai mari și locuiau îngrămădiți în câte o singură încăpere.

Tânăra contesă Marga­retha von Wal­deck era renumită pentru fru­musețea ei: părul îi era însă blond(exact ca în versiunile tim­purii ale Fra­ților Grimm). La doi ani după ce i-a murit mama, tânăra s-a ales, la fel ca Albă ca Zăpada, cu o mamă vitregă severă, care nu o avea deloc la inimă. N-a trecut mult și fata a fost trimisă departe de casă,a călă­torit prin Sieben­gebirge („cei șapte munți”), pentru a trăi în castelul Val­kenburg, care-i aparținea unui unchi din partea ma­mei. Patru ani mai târziu, tatăl i-a cerut să se mute la Bruxelles, la curtea Mariei de Habs­burg. Frumusețea contesei a ferme­cat multe inimi, între care s-a numărat și cea a prințului moștenitor Phi­lip, fiul împăratului ro­mano-german Carol Quintul. Dar starea de sănă­tate a Margarethei s-a deteriorat în mod inexpli­cabil și, la doar 21 de ani, prințesa a murit. Deși cronicile din Waldeck sugerează că tânăra ar fi fost otrăvită, mama ei vi­tregă nu s-a numărat nicio­dată prin­tre suspecți, întrucât murise și ea, cu mai mulți ani în mură.

                     „Oglindă, oglinjoară, cine-i mai frumoasă-n țară?”

O altă fată despre care se crede că a  fost sursă de inspi­rație a personajului Albă ca Zăpada este Maria Sophia von Erthal, năs­cută la începutul secolului al 18-lea, în orașul bavarez Lohr am Mein. Pentru că tatăl ei era reprezen­tantul Principelui Elector din Mainz, fa­milia trăia în castelul Lohr, în care se află astăzi „Muzeul Spessart”. Cronicul familiei Erthal a scris că fata era „un înger al milosteniei și bunătății” și că era deosebit de gene­roasă „cu cei săraci și cei aflați în sufe­rință”, ajungând lesne să întruchipeze ima­ginea ideală a unei prințese. La fel ca în poveste, mama Mariei Sophia a murit, iar tatăl s-a recăsă­torit. Mama vitregă avea o fire dominatoare și a făcut tot posi­bilul, pentru a obține cât mai multe avantaje pentru propriile ei odrasle din prima căsnicie, în detrimentul celor șapte copii vitregi, în frunte cu blânda Maria Sophia. Un alt element al basmului, care se potrivește este oglinda magică, în care mama vitregă a Albei ca Zăpada privea, dorind să afle „cine este cea mai fru­moasă din țară”. Adevărul este că la Lohr se produceau, chiar pe vremea în care a trăit Maria Sophia, niște oglinzi faimoase pentru suprafața lor netedă și foarte clară. Ele erau numite „oglinzi vorbitoare”, pentru că „spuneau mereu adevărul”, gra­ție calității lor deosebite. O asemenea oglindă, înaltă de 1,60 m, încadrată de o spectaculoasă ramă roșie și despre care se spune că i-ar fi fost dăruită mamei vitrege a Mariei Sophia chiar de către tatăl fetei, poate fi văzută și astăzi atârnând pe un perete al vechiului castel.

                           Cei șapte pitici din Bieber

Asemănările cu povestea Albei ca Zăpada nu se opresc însă aici. În basm se povestește că prin­țesa s-a ascuns de mama ei vitregă, fugind peste șapte munți, în casa celor șapte pitici. În zonă se practica pe atunci mineritul, iar copiii erau adesea puși să muncească, mai ales că ei încăpeau cu ușurință în tunelurile înguste din abataje. Pentru a ajunge la minele respective, aflate la o distanță de 35 de kilo­metri, Maria Sophia ar fi fost silită să străbată un număr de șapte munți. Copiilor care lucrau în ora­șul minier Bieber (posibila destinație a „Albei ca Zăpada”) li se dă­deau căciulițe în culori puter­nice;copiii au fost înlocuiți de pitici simpatici. Despre Maria Sophia se povestește că a comandat un portret care o pre­zintă în detaliu: frumoasă și dulce, cu părul închis la culoare, pielea albă, obraji rumeni și buzele roșii.