joi, 26 mai 2022

tabloul,,Autoportret cu frunză” de Ion Țuculescu

 

Prin artã, omul se așazã si se autodefinește ca ființã gânditoare și sensibilã în raport cu Universul.
   Tabloul,,Autoportretul cu frunză”(Ion Țuculescu) este una din cele mai tulburătoare lucrări cu această tema din arta românească.
Artistul însuși se pictează în aceasta pânză ca o esență a elementelor decorative  populare.Impresionat de frumusețea și coloritul covorului(scoarța) oltenesc,a împrumutat motivul vegetal ce include frunze și flori. Coloritul covorului este nuanțat și rafinat.,culorile privesc insistent,vorbesc despre magia naturii. Culoarea fundalului este roșul ce captează repede atenţia,simbolizează căldura, focul, pasiunea, entuziasmul de care se-nconjoară pictorul.
Este încadrat de flori roșii,albastre,galben-portocaliu,iar frunzele răsărite din covor, ușor conturate sunt împrăștiate,risipite,poate pentru a-și ascunde adevărata natură în spatele unei  înfățișări nereale. Părul este înlocuit cu frunze care  simbolizează puteri spirituale şi poate fi corelat cu coroana  antică ca un semn de onoare.O frunză îi înlocuiește un ochi. Des întâlnită în creaţia lui Ion Ţuculescu este „privirea-frunză"  trezeşte un dureros sentiment de însingurare, de trăire unică,ca o întrebare: de ce?, cum?, aşa să fie?, cine sunt?, pentru ce?, până unde?, încotro? Aceste „semne" ale privirii sunt adevărate semne, care permit citirea în gândurile  artistului şi care farmecă prin aspectul culorii galben-portocaliu- nuanțe ale perfecțiunii spirituale.Privirea devine astfel, în pictura lui Ion Ţuculescu, o cugetare asupra propriului destin, o expresie a energiilor interioare, o oglindă a conştiinţei, a izvoarelor de la care s-a inspirat el- folclorul și exprimarea în arta noastre populară. 
  Starea de gândire, de încordare a atenției, sugerează faptul că lumina din afară intră doar printr-un singur ochi,.așa, cu un ochi închis  chipul artistului exprimă imaginea frământărilor din interiorul ființei sale. Coborâtă dintre crengile vibrânde ale  „pomului vieţii” o frunză devine lacrimă,iar alta este așezată pe bărbie, dându-i încredere, farmec-ambele au efectul neliniștii.
Fața exprimă seriozitate, un spirit limpede,se poate vedea  o expresie senină ce reflectă claritatea minții de care este mare nevoie, pentru a lua decizii bune. Sprâncenele arcuite sunt ale unei persoane sensibile, sensuri neliniștitoare se desprind din privirile ochilor negri,nasul drept reflectă gândirea profundă,gura frumos desenată descoperă un bărbat interesant.
Și-a împodobit haina-croială tip tunică- cu motivele covorului vechi oltenesc pe fond negru(nuanță prețuită de pictor,pentru a potența culorile calde) cu florile stilizate:narcise,albăstrele,maci, exprimă apartenența la o comunitate, la o regiune, arată o sare sufletească. Aceste simboluri ale reînvierii și înțelepciunii îl învăluie protector, ținând răul departe.
  Bordat  de minuscule frunze galbene ca niște raze,chipul pictorului pare icoana unui om în care sălășluiește Dumnezeu, iar datorită efortului de curățire și de statornicire  devine sfânt. 
        Privind tabloul pictorului,pot spune așa:             
Dacă cineva m-ar întreba  ce te poate face fericit  cu adevărat? - aş răspunde fără nicio ezitare: 
    o privire.... o singură privire care să cuprindă un întreg Univers de gânduri şi sentimente.... nimic altceva.... tăcere...  și prin aerul dens al tăcerii să răzbată către mine acea privire care să-mi pătrundă în adâncul sufletului şi să-l inunde cu fericire!!!!!!!!

„Mă dumiresc acum, privind ce am făcut, că am vrut să pictez scoarțe românești, dar a ieșit o lume ciudată de existențe umane simplificate – păsări și fluturi, tot așa de stranii. Sensuri neliniștitoare se desprind din privirile ochilor negri, scufundați într-un ocean oranj, ori din capetele suprapuse. Rațiunea a dirijat o pictură senină – senină ca scoarțele românești. Pictorul secret din mine a visat la altceva – la misterul cosmic”. (Ion Țuculescu)