gen liric--poezia,,Casa cu liliac”de Ion Pillat

,, Lumina lunii albe vărui
Pereții casei cu plăpândă nea,
Ca-n capătul aleelor pustii
Și-n mine așa albă să mai stea.

Și-odată nucii îi umbriră mult
Pridvorul nalt străjuitor de lunci,
Ca rezemat de stâlpi să mai ascult
Prin frunza de-azi șoptirile de-atunci.

Și-n vremuri florile de liliac
Nespus o îndrăgiră, ca și-acum
Să mă oprească tainic în iatac
Trecutul ei închis într-un parfum.

Și stele altădată nopți în șir
Brumând lumini în casă au intrat,
Ca-n geamul clar ca-n piatră de zamfir,
Să mă-nfior de raze săgetat”.

     Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare în care autorul transmite în mod direct sentimente și gânduri prin intermediul imaginilor artistice si al figurilor de stil.

O primă trăsătură o constituie prezența eului liric prin verbe, pronume personale ( eu, mie, îmi, mi, mă, m, noi, nouă, ne, ni) și adjective pronominale posesive ( meu, mea, mei, mele, nostru, noastră, noștri, noastre) la persoana I, numărul singular și sau plural.

O a doua trăsătură o reprezintă adresarea directă prin verbe, pronume personale ( tu, ție, îți, ți, voi, vă, v), adjective pronume personale ( tău, ta, tăi, tale, vostru, voastră, voștri, voastre) la persoana a II-a, numărul singular și sau plural.

O a treia trăsătură o constituie prezența imaginilor artistice și a figurilor de stil, care oferă expresivitate textului. Imagini artistice ( vizuale, auditive, statice, dinamice ( motrice), cromatice) realizate, transfigurate prin figuri de stil : ( metaforă, epitet, hiperbolă, personificare, enumerație, inversiune, repetiție, comparație).

O a patra trăsătură o reprezintă descrierea tip tablou sau tip portret cu caracter subiectiv, ca mod de expunere predominant.

   În primul rând, poezia,,Casa cu liliac”este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale poetului în mod direct.Titlul poeziei exprimă iubirea sinceră, inocentă, dragostea împărtășită în preajma florilor de liliac, va trăi veșnic  Liliacul semnifică misterul iubirii, care îl poate face pe poet să uite de sine .. 

Tabloul descris al casei în jocul misterios şi feeric al luminii lunii crează un cadru de o mare frumuseţe şi suave sugestii ca o putere care dă strălucire locului.Astrul alb răspândește o pulbere ca neaua ce dă sclipire aleielor pustii,iar poetului îi aduce murmurul cu tristeți și regrete ale vremurilor de demult.Odinioară în umbra nucilor singuratici, poetul asculta murmur de glasuri care şopteau prin frunze tainele vieții.Simbol al iubirii inocente,liliacul prin florile sale  trezește amintiri de mult uitate, retrăite în amănunt. Liliacul semnifică misterul iubirii, care poate face ca poetul să uite de sine,iar florile de liliac i-au împrumutat iubitei parfumul lor divin. Amintirea iubirii pierdute în nopțile înstelate îi apare ca o emoție clară,puternică.

  În al doilea rând, textul este liric, deoarece există un eu liric,care apare prin formele pronumelui persoana I:,,mine,mă”.

   În al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul artistic, care creează imagini vizuale: o natură nocturnă,dar și olfactive:mirosul florilor de liliac, prin intermediul cărora poetul îşi exprimă emoţiile. Epitetele: „albe,plăpândă,pustii” exprimă însușiri ale unui peisaj nocturn misterios,comparațiile din ultima strofă accentuează strălucirea trăirilor poetului. Limbajul artistic este arătat şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri cu măsură de 10 silabe, rimă încrucișată şi ritm iambic.

     În concluzie, poezia„Casa cu liliac” este liric, deoarece, prin vocea  unui eu liric,poetul comunică în mod direct emoţiile trăite ale unei iubiri trecute într-un peisaj nocturn în parfumul florilor de liliac , folosind un limbaj expresiv.