O noapte senină ca in
povesti.O noapte ce se dorea întunecată
,dar cu luna plină ,sfântă și clară, care domnește peste stelele ce se nasc umezi pe boltă. .Norii curg ca o perdea ce permit astrelor să-și joace rolurile pe magnifica scenă a cerului albastru apar și dispar,intră și ies de după
cortina astralului.Sus, în ceruri,duhurile sunt spectatorii acestor
mișcări,dar jos,pe pământ
doar pădurea cu privirea ei maiastră stă-n
picioare și ea spectatoare la grandoarea de pe cer.
Personajul
principal al aceste mari opere dirijată de o mână divină este invăluit in fumul.ieșit din coșurile abundenței astrale.Și-n
noaptea misterelor fumul se strecoară prin coșurile locurilor unde se află iubirea.Este el,zburătorul, ce
zboară,planează,râde și plânge de cei
creduli.Apoi le cheamă
sufletele în templul în care domnește ea, luna.
Ecourile asemenea unui glas domol de clopot
ajung până-n codrii-nalți de brad ,acolo
ritmic râul curge-n vad ,creând astfel muzica perfectă pentru aceasta liniște deplină.
Pana nici vântul nu mai adie pe
nicăieri,l-a oprit bătrânul zeu cu un baston
în bastionul ridicat de mâini
nevăzute .E o liniște de mormânt,doar
zburdalnicul Cupidon declamă
în șoaptă versuri și apoi ascultă cum perechile își declară iubirile. Așa e-n Raiul
de sus și de pe pământ.
(sinonime,antonime,omonime,paronime)
