(poezia)
Aburii uşori ai nopţii ca fantasme se ridică
Şi, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică.
Râul luciu se-ncovoiae sub copaci ca un balaur
Ce în raza dimineţii mişcă solzii lui de aur.
Eu mă duc în faptul zilei, mă aşez pe malu-i verde
Şi privesc cum apa curge şi la cotiri ea se pierde,
Cum se schimbă-n vălurele pe prundişul lunecos,
Cum adoarme la bulboace, săpând malul nisipos.
Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară,
Când o mreană saltă-n aer după-o viespe sprinteoară,
Când sălbaticele raţe se abat din zborul lor,
Bătând apa-ntunecată de un nour trecător.
Şi gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale
Cu cel râu care-n veci curge, fără-a se opri din cale,
Lunca-n juru-mi clocoteşte; o şopârlă de smarald
Cată ţintă, lung la mine, părăsind nisipul cald.
Şi, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică.
Râul luciu se-ncovoiae sub copaci ca un balaur
Ce în raza dimineţii mişcă solzii lui de aur.
Eu mă duc în faptul zilei, mă aşez pe malu-i verde
Şi privesc cum apa curge şi la cotiri ea se pierde,
Cum se schimbă-n vălurele pe prundişul lunecos,
Cum adoarme la bulboace, săpând malul nisipos.
Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară,
Când o mreană saltă-n aer după-o viespe sprinteoară,
Când sălbaticele raţe se abat din zborul lor,
Bătând apa-ntunecată de un nour trecător.
Şi gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale
Cu cel râu care-n veci curge, fără-a se opri din cale,
Lunca-n juru-mi clocoteşte; o şopârlă de smarald
Cată ţintă, lung la mine, părăsind nisipul cald.
=explicați comparația din primul vers al poeziei:
Strofa întâi descrie acel moment incert al dimineții
devreme,când ziua se îngână cu noaptea,când întreaga natură pare adormită,iar
deasupra luncii Siretului plutesc,,aburii ușori ai nopții”ce par
fantasme”,comparația provocând o puternică stare emoțională.Este un moment
magic,când nălucirile nopții se retrag spre nicăieri,ducând spaimele
întunecate,acum doar niște aburi;au colindat suflete,le-au dus spre locuri
dorite,le-au ademenit în lumea lor fantomatică(arhaicul,,fantasme vine de
departe, din lumea vrăjilor ce stăpâneau nopțile).
=demonstrați că această poezie este un pastel:
PASTELUL este creația în
versuri,în care este descris un tablou de natură realizat prin îmbinarea
planurilor uman-terestru și universal-cosmic.Poetul(eul liric)își exprimă în
mod direct stările,emoțiile,sentimentele trăite în fața peisajului zugrăvit.Ca
mijloace artistice,pastelul îmbină imaginile vizuale cu imaginile auditive,motorii,cromatice,olfactive...un
rol important avându-l procedeele artistice,figurile de stil și coloristica
elementelor ce compun tabloul respectiv.
(cuvântul pastel este împrumutat din
pictură și definește un tablou creat printr-o tehnică specială de folosire a
culorilor aplicate discret,imaginile fiind estompate fără tușe groase,emanând
discreție și gingășie.)
TITLUL ilustrează locul
mirific ce l-a inspirat pe poet:malul râului Siret,care curgea prin apropierea
moșiei de la Mircești.Incipitul este imaginea artistică a momentului unic al
întâlnirii dintre noapte și dimineață,substantivul,,malul”identifică locul
cunoscut,unic,unde pământul întâlnește apa care-i dă viață,îmbrățișându-l,iar
celălalt substantiv propriu,în cazul genitiv,este numele râului,unde poetul
și-a umplut sufletul de curgerea apei,a timpului.
Atmosfera fantastică,ireală,de basm este
accentuată prin comparația râului încovoiat..cu un balaur,poetul este încă în
atmosfera nopții,învăluit de aburii misterioși și ochii nu și-i deschide
realității,sclipirea aurie a undelor sub zorii zilei îl țin încă în vis,în
lumea unde totul e posibil.
Epitetele:ușori,luciu,de aur sunt împrumutate din
lumea basmului,la fel și comparația,,ca un balaur”.
Curgerea râului este plină
de tumult,dar și liniștită,somnolentă,,adoarme în bulboace”(vârtejuri).
Poetul meditează la timpul,viața care trece ,fără a se
întoarce,așa cum ,,apa curge”repede sau încet,în liniște,,sapă”în anii vieții
ca într-un mal.Imaginile sunt vizuale,dinamice,discret auditive;pronumele de
persoana întâi arată ipostaza contemplativă a poetului.
Așezat pe,,malul
verde”,poetul admiră verdele, culoarea tinereții veșnice,privește salcia ce se
pleacă asemenea omului în fața timpului nemilos,uimit că timpul trece, fără a
se întoarce.Și-n această încremenire a dimineții,,o mreană”ca o sirenă, își
uită locul din apă și sare,se înalță în aer căutând o pradă,,o viespe”,la fel
poate și omul sări,desprinzându-se de existența sa.
Rațele sălbatice se abat din zborul lor,cum gândurile
omului trec uneori întunecate de griji ca,,un nor trecător”.
În fața râului ce curge,poetul contemplă
natura-rai,admirând,simțind melancolia,tristețea din suflet,gândirea lui
merge alături de apa curgătoare.Omul este trecător,dar ca și natura,,clocotește”(onomatopee
verbală)în viața ce aleargă neoprită,simțind tristețea trecerii timpului.Dacă
în primele strofe a fost atins spațiul și timpul pe malul râului,în ultimele
versuri poetul este el privit de,,o șopârlă de smarald”(epitet metaforic
și cromatic),apropiindu-se de om,de parcă i-ar readuce bucuria de a trăi.
Strofele sunt catrene,iar versurile au măsura de
15-16 silabe,de largă respirație,permițând conturarea imaginilor picturale.Rima
este împerecheată.Verbele sunt la indicativ prezent,accentuează impresia de
acuarelă discretă în nuanțe ușoare,calde.
