Cred că să trăiesc doar pentru mine n-are nici un
sens, ca să fiu fericit trebuie să știu să mă dăruiesc și să mă înconjor de
prieteni, fie ei oameni sau animale. Eu mă simt fericit în mijlocul
familiei,alături de prieteni,alături de micul meu prieten patruped.Am
înțeles că iubirea este o necesitate biologică, la fel ca hrana
sau protecția împotriva frigului.
Să mă înconjor de iubire înseamnă să învăț
să comunic senin cu cei apropiați, să fiu prezent, atent cu așteptările
lor, știind totuși să pun și limite.Am primit un sfat important: există o
soluție pentru a alunga singurătatea: muzica,desenul,sportul...m-am gândit și
am mers pe un teren de tenis,apoi într-o sală unde băieți de vârsta mea se
antrenau pentru un meci de basket.Am intrat în mijlocul echipei,iar antrenorul
mi-a aruncat mingea.Ceva s-a petrecut cu mine,am aruncat spre coșul înalt,iar
mingea parcă a dansat prin aer și a intrat în cercul magic.... am primit
aplauze.Din ziua aceea mi-am găsit prieteni cu care comunic ușor, vorbesc și
sunt ascultat,zâmbesc mai mult,îmi place să citesc și să povestesc ce m-a
impresionat,sunt atent în clasă și am note bune...sunt fericit.
Am învățat să-mi las gândurile să
plutească cu norii, observarea cerului mă ajută să mă concentrez asupra
lucrurilor esențiale, dar îmi dă și un sentiment al
infinitului.Cățelul îmi produce bună dispoziție,este prietenul căruia îi spun
secrete,mici supărări,iar el mă ascultă,înclinând capul.În drum spre
școală,spre sala de sport am descoperit frumusețea unei rămurele înmugurită și
parcă am privit o pădure întreagă.Privesc pe fereastră mersul oamenilor,fuga
mașinilor,ascult zgomotele din aer,văd ochii prietenilor,căldura glasului celor
dragi din casă,totul mă face să înțeleg ce este fericirea....
Iată ce înseamnă fericirea:dragostea unuia
pentru celalalt, tandrețea, înțelegerea, încrederea, și, mai ales,
respectul.
Așa am descoperit
și miracolul: m-am oprit din mersul meu și am privit cu atenție transformarea
unui boboc de pe o ramură în floarea superbă, cu petale roz-albe, întinse delicat
în lumină. Nu doar că pare vie, chiar este! O făptură chemată la viață, temătoare
și gingașă, dar și bucuroasă să fie mângâiată de soare și legănată, ușor, de
vânt. Îmi trebuie doar o fărâmă de liniște și un picur mic de emoție, pentru ca
să văd că floarea de măr devine un eveniment. O minune întâmplată în grădină,
căreia îi sunt martor și spectator și care îmi umple ochii de bucurie.
Universul e plin de asemenea taine, pe care depinde de noi să le vedem și să
le înțelegem cu adevărat. Iarba, copacii, apa, pietrele, florile, toate pot
fi transformate în evenimente.Mă gândesc că o parte a ființei mele
poate să înmugurească, să facă flori,dacă totul ar porni din suflet, desigur.Simt că
sunt străbătut de o senzație de desprindere de pământ...un sentiment ușor
de înălțare. Rugăciunea pe care o spun se înalță ca fumul spre cer. Știu sigur
că cineva, acolo sus,mă aude,sunt sub protecție magică absolută.Sunt fericit!!!
Să învățăm de la cei mari :
Alergăm după fericire până departe, fie pe mare, fie pe uscat, dar fericirea e aici, este ceea ce faci în fiecare zi, este o călătorie, nu o destinație....
