Emoție de primăvară
Primăvara, şi vântul se simte altfel... Oricât de tare
ar bate, oricât de sus aș privi, tot vine câte o pală mai caldă, cât să-mi înmoaie
inima. Primăvara totul e altfel, şi miresmele sunt altfel, şi foşnetul
pădurii e altfel, până şi vântul e altfel! E liniştea dintre anotimpuri, e o
înțelegere tăcută între frig şi dezgheţ. Aș vrea să rămân aici...e atâta lumină
şi blândeţe în jur, o lume neatinsă, care se dezmorţeşte după frig. Văd prima
şopârlă odihnindu-se la soare, un soare curat, plăpând, sfios.Suntem sus noi,
băieții familiei, pe creastă, după o urcare pieptiş, pe cărările muntelui, iar
vântul zboară pe deasupra noastră cu aripi reci. Apoi, brusc, suflarea se
îmblânzeşte.O boare căldicică bate peste pădure, ca o promisiune că primăvara
e, în sfârşit, aici. E început de primăvară ,iar păsările abia sosite îşi cântă
cu foc dorul.
În pădurea deasă de fagi e linişte, iar trilurile păsăretului răsună imperial,semn
că natura începe să îşi dea drumul la viaţă.
Mergem fără țintă și eu ascult glasul unui om întâlnit în
pădure,are o voce caldă, precum vânticelul
de primăvară şi pune emoţie în fiecare cuvânt.
Stăm sus, aşezaţi pe un jilţ de muşchi verzi, şi ne
tragem sufletul după urcuş,omul îmi arată un perete uriaş de stâncă, tăiat
parcă anume cu barda cândva, pe vremea uriașilor, uite colo - o capră
neagră dormind de voie, dincolo - zeci şi zeci de cuiburi de păsări. Mergem la
pas prin pădure, adânciţi în frunziş până peste glezne, şi fiecare oprire e un
nou prilej de mirare,de emoție. Urcăm pe lângă trunchiurile gri-albicioase
ale fagilor, apar şi cele mai închise la culoare, ale stejarilor. În timp ce eu
privesc în sus, uimit de înălţimea fagilor,mă împiedic de un fag bătrân, căzut
la pământ, cu trunchiul despicat, ca o jardinieră pentru tot felul de plante
mărunte ce abia răsar.
Trecem printre copaci înalţi, puternici, viguroşi,
frumos aliniaţi, rânduri, rânduri, ca o armată gata de asalt, iar la rădăcinile
lor alţi copaci căzuţi, loviţi ba de un trăsnet, ba de trecerea timpului.
Cântecul de primăvară al păsărilor e a chemare, a întâlnire. Chiar şi păsările
răpitoare cântă!!! Pur şi simplu, primăvara, toată pădurea miroase a aşteptare.
Orice firişor de iarbă care se zbate să crească are povestea lui, iar eu mă
încarc cu energie numai privindu-l!
Ne complacem să credem că doar noi, oamenii, avem sentimente. Nu e adevărat!
Toate plantele şi animalele au simţire. Mai mult decât oamenii, natura are chemarea
de a da viaţă. Şi plantele, şi animalele au conştiinţă, trăiesc cu emoția
reînvierii..ca mine....fără discuţie!