,,Darul lui Jonas” este un volum captivant şi provocator,
un volum care vorbeşte despre secretele, pierderile şi sacrificiile care se
ascund în spatele perfecţiunii, un volum care ne arată cât de uşor ne putem
pierde pe noi înşine într-o lume în care totul este controlat şi fiecare
alegere ne-a fost răpită înainte de a şti că o putem face. Jonas,un copil de 12
ani ar putea trece neobservat, dacă nu ar fi avut ceva special și dacă lumea în
care el trăiește nu ar fi la fel de specială. . Trecutul nu există, viitorul
este dinainte stabilit, fiecare emoţie şi sentiment este lipsit de intensitate,
iar suferinţa, violenta şi teama sunt demult uitate. O lume monocromă, în care
clima şi temperatura sunt controlate, conflictele sunt suprimate înainte de a
izbucni, totul este Uniform, iar libertatea nu există.
Societatea în care Jonas trăieşte nu evoluează şi nu se
schimbă, stagnează, împietrită de reguli şi privată de alegeri, se pierde în
încercarea de a crea fiinţe desăvârşite şi o lume perfectă, de a elimina tot
ceea ce este diferit şi tot ceea ce ne face umani.
Nu știm exact când se desfășoară povestea, dar aflăm că lumea
este Uniformă: există reguli, unități familiale și nu familii, copiii erau
aduși pe lume de Născătoare, crescuți cu atenție de Îngrijitori, până când erau
trimiși în unități familiale în urma cererilor acestora. Atunci primeau un
nume- erau folosite numele celor care erau Puși pe liber,adică Bătrânii,ei erau
Puși pe liber și trimiși Altundeva. Nimeni nu știa ce însemna Altundeva ăsta,
dar își închipuiau toți o lume la fel de ordonată ca a lor. Copiii care nu
creșteau în greutate și nu păreau a fi conform standardelor erau Puși pe liber.
Existau câteva etape în viața unui copil: la naștere, toți primeau o jucărie de
alinare,erau toate în formă de animale- în lumea asta perfectă animalele nu
existau. Nimeni nu își aducea aminte de animale și nici nu aveau păreri legate
de acest subiect, credeau numai ceea ce au fost programați să creadă.Fiind
tratați cu o injecție zilinică, oamenii sunt transformați genetic pentru a nu
simți vreo emoție, și nu pot percepe nici culori. Acest mediu controlat
științific preîntâmpină orice distincție vizuală care ar putea să stimuleze
simțurile și să altereze ordinea acestei lumi utopice. Comunitatea trăiește,
așadar, în case identice, haine identice, având structuri familiale identice.
La 8 ani – aveau voie să poarte haine cu nasturi în față,
ca și cum își afirmau independența. Și nu mai aveau nevoie de un ritual de
adormire.
La 9 ani – primeau o bicicletă care avea chair și un
ecuson cu numele lor.
Următoarele aniversări nu erau chiar atât de importante.
Ceremonia de la 12
ani era „piatra de hotar”: copiii erau aduși în fața celor care conduceau
comunitatea – Consiliul Vârstnicilor – și li se dădea câte o slujbă în
comunitate. Slujbele erau decise după un studiu îndelungat, în funcție de
calitățile fiecăruia- unii ajungeau Muncitori, alții Îngrijitori sau
Născătoare, chiar Directori de Recreație.
Jonas este sărit
la ceremonie. La început, crede că s-a produs o greșeală, află apoi că el este
cel înzestrat și ales drept Primitor. Nu auzise de funcția asta și nici nu o
considera atât de importantă. Dar va afla cât de tare se înșela. În pragul
lunii decembrie, starea de spirit a lui Jonas s schimbă radical, se simte
înfricoşat, însă acest calificativ nu este de ajuns, pentru a i se contura
starea sufletească: nerăbdător, hotărât, emoţionat, temător sunt cuvinte mult
mai potrivite, pentru a-i descrie nuanţat trăirile. Ales să devină următorul Primitor
de memorie, cel care va păstra toate amintirile omenirii, toată suferinţa,
durerea, fericirea şi pierderile îndurate de oameni de-a lungul istoriei, Jonas
este silit să ducă o povară,este copleşitoare şi şocantă şi îi dezvăluie o
multitudine de noi sentimente, trăiri şi experienţe. Lumea pe care o descoperă
în amintirile pe care Dăruitorul i le împărtășește, îi schimbă percepţia asupra
vieţii şi îl modelează, făcându-l să se îndoiască de regulile societăţii în
care trăieşte, de cei apropiaţi lui şi de justeţea deciziilor luate de liderii
comunităţii. Inteligent, curios, blând şi curajos, Jonas este un personaj de
care cititorul se ataşează cu uşurinţă, un băiat puternic, care se răzvrăteşte
împotriva lucrurilor pe care le consideră greşite şi care alege să piardă totul
pentru a salva o singura ființa.
Familia acestui
tânăr, mama, tata, el şi sora sa mai mică, Lily, în fiecare seară iau parte la
ritualul relatării sentimentelor: fiecare membru al familiei povesteşte despre
sentimentele ce l-au stăpânit peste zi. Această masă rotundă oferă prilej
membrilor familiei de a-şi face confidenţe şi în acelaşi timp creează o
legătură specială între părinţi şi copii, o legătură de prietenie, lipsită de
secrete.
Lumea descrisă în roman este una perfectă, unde oamenii
au anumite reguli pe care le respectă cu sfinţenie de la cei mici la cei mari.
Voluntariatul reprezintă o etapă importantă în maturizarea tinerilor, dar şi în
dezvoltarea încrederii în sine; această acţiune, voluntariatul, are menirea de
a-i ajuta pe cei tineri în alegerea unei meserii, îndreptându-i uşor, uşor
către profesia care corespunde propriilor interese şi aptitudini.
Pătrarii,
Cinciarii şi Şesarii purtau cu toţii haine care se încheiau la spate, astfel
încât să trebuiască să se ajute unul pe celălalt şi să vadă ce înseamnă
interdependenţa.
Haina care se încheia în faţă era primul semn de
independenţă, cel dintâi simbol foarte vizibil al creşterii. Iar când ajungeai
Nouar, bicicleta era emblema puternică a integrării treptate în comunitate,
departe de unitatea familială protectoare.
Odată ce Jonas a devenit Doişpear, în cadrul primirii
Însărcinării, Vârstnica-Şefă l-a numit pe băiat Primitor de Memorie. Pentru
această nouă etapă din viaţa sa, calităţi precum: inteligenţa, integritatea,
curajul dar şi Puterea de-a Vedea Dincolo, l-au recomandat ca fiind persoana
potrivită pentru rolul de Primitor.
În prima zi, în
calitate de Primitor, băiatul a primit de la Dăruitor, un bărbat în vârstă,
amintiri deloc cunoscute, cu zăpadă, sanie şi ger. Odată ce aceste clişee au
fost date lui Jonas, Dăruitorul nu mai avea acces la ele; amintirile au fost
transferate cu totul noului deţinător.
Căutând prin amintiri, tânărul erou a descoperit
fericirea dar şi iubirea, sentimente plăcute, calde dar totuşi uitate de
oamenii comunităţii. Fără amintiri, comunitatea trăia în linişte şi pace fără
vreo încărcare sufletească care le-ar fi putut umbri starea de bine, însă toate
clipele de demult intrau în memoria lui Jonas determinându-l să vadă
realitatea, împingându-l chiar să-şi dorească să schimbe ceva. Jonas începe
încetul cu încetul să afle adevărurile întunecate și mortale din trecutul lumii
în care trăiește. Această putere, a cunoașterii, îl face să descopere faptul că
miza e una mult mai mare decât își imagina, și că cei pe la care ține cel mai
mult sunt în pericol de moarte. Jonas trebuie acum să evadeze din lumea aceasta,
pentru a-i proteja pe toți, o faptă căruia nimănui nu-i reușise înainte.
Naşterea unor
gemeni poate însemna, în loc de bucurie, o grijă în plus pentru comunitate. O
scenă cumplită ne este prezentată cu o pereche de gemeni de sex masculin; după
ce micuţii sunt cântăriţi, cel mai fragil este pus pe liber, adică i se
administrează o injecţie în urma căreia pierde lupta cu viaţa. A avea un frate
identic cu tine înseamnă a avea un duşman, un pericol, şi în acelaşi timp, a
duce o luptă în urma căreia cel mai puternic sau cel mai norocos va câştiga.
Aceeaşi soartă o au şi bătrânii, care sunt de asemenea puşi pe liber. Împreună,
Jonas și Dăruitorul vor ajunge să își dea seama că acum e momentul pentru
schimbare, căci Comunitatea s-a rătăcit de pe drumul cel bun, și că trebuie
să-și recupereze amintirile pierdute. Trăind pentru prima dată emoții reale,
Jonas se îndrăgostește de prietena lui, Fiona, și intră într-o cursă contra
cronometru pentru a evada și a-și salva propria viață, dar și pe aceea a celorlalți
la care ține. Odată cu puterea cunoașterii, Jonas descoperă că miza e mult mai
gravă decât își imagina, și că, pentru Fiona, fratele lui mai mic, Gabriel, și
chiar și pentru Dăruitor, totul e acum o luptă pe viață și pe moarte. Având de
înfruntat obstacole mortale, Jonas are acum o misiune pe care nimeni înaintea
lui nu a mai reușit să o ducă la bun sfârșit. Punerea pe liber a lui Gabriel,
bebeluşul adus în familia lui Jonas, îl determină pe erou să grăbească plecarea
din comunitatea sa şi chiar să-l ia pe micuţ cu el. În această evadare, tânărul
a fost susţinut de Dăruitor. De-a lungul călătoriei fugarii au cunoscut
culorile, ploaia, păsările, zăpada, dar şi sentimente precum: foamea, frigul
sau frica.. Finalul deschis și vag lasă la alegerea cititorului viitorul lui
Jonas și al lui Gabe, permițându-ne să interpretăm sfârșitul volumului drept un
nou început bun sau lipsit de speranță. Cuvântul de final al autoarei ne
deschide ochii, dacă mai era nevoie, asupra mesajului cărții: ,,Bărbatul căruia i-am spus Dăruitorul i-a
transferat băiatului cunoaștere, istorie, amintiri, culori, durere, râs, iubire
și adevăr. Ori de câte ori puneți o carte în mâna unui copil, faceți același
lucru. E foarte riscant. Dar ori de câte ori un copil deschide o carte, el
împinge în lături poarta care-l desparte de Altundeva. Iar asta îi dă de ales.
Îi dă libertate. Sunt lucruri magnifice și minunat de nesigure.”
Mărturisirea autoarei:
,,Când am început, cu aproape douăzeci de ani în urmă, să scriu ceea ce avea să fie în cele din urmă ,,Darul lui Jonas”, am crezut că scriu o carte de aventuri. Mă gândisem îndelung la conceptul de memorie și la felul cum ar arăta viețile noastre, dacă ar exista o tehnologie care să le permită amintirilor să fie selective, în așa fel încât să ne putem descotorosi de cele care ne provoacă neplăceri. Era speculația de tip ,,ce-ar fi dacă…” din care se nasc adeseori cărțile de ficțiune.(…)”
M-a surprins romanul,m-a pus pe gânduri și mi-a arătat că ar trebui să apreciez mai mult ceea ce am, ar trebui să fiu mai atent la ceea ce mă înconjoară.... prefer o lume imperfectă, dar plină de emoție și trăiri.
!!!!!!cartea a fost ecranizată în 2014 ; filmul se numește ,,The Giver”.
