Portretul
fetei de imparat,
infatisat in culori stralucitoare, ne ajuta sa ne imaginam frumoasa mireasa,
"cu par de aur moale ".
In centrul tabloului sunt cei doi tineri. Privirea este atrasa de aparitia mirilor care ies din templul padurii, unde a avut loc sfintirea iubirii lor sugestiv surprinsa in gestul tandru al mainilor unite intr-o strangere eterna: "Acum iata ca din codru si Calin mirele iese,/ Care tine-n a lui mana mana gingasei mirese ".
Portretul fetei de imparat are ca trasaturi dominante gingasia-i fabuloasa si puritatea, care o fac parca sa pluteasca intr-o aura de basm. Ea este infatisata in linii si culori de o neasemuita stralucire, inchipuind o fata frumoasa, cu "par de aur moale ", purtand fiori albastre de padure, cu fata rosie ca marul, cu o stea in frunte.
Fata, careia "de noroc i-s umezi ochii", vine mladioasa in alba-i rochie, purtându-si cu gratie trupul frumos: "ii fosnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii,/ Fata-i rosie ca marul, de noroc i-s umezi ochii; / La pamant mai ca ajunge al ei par de aur moale, / Care-i cade peste brate, peste umerele goale; / Astfel vine mladioasa, trupul ei frumos il poarta / Flori albastre are-n paru-i si o stea in frunte poarta ".
Prin acumularea detaliilor revelatoare se realizeaza un portret simbolic, ideal al miresei. Albul stralucitor al rochiei, redat prin epitetul antepus "albei rochii". exprima puritatea ei inefabila, asociata cu un mers usor, aproape plutitor, asemenea zanelor padurii. Fosnetul frunzelor starnit de poala rochiei, sugerat de prezenta verbului onomatopeic "a fosni" si a epitetului verbului "fosnea uscat, mareste vraja în tacerea solemna, magica.
Comparatia populara "fata-i rosie ca marul" tradeaza emotia vie ce o stapaneste, infatisand in acelasi timp tineretea, fragezimea de fruct parguit a fetei. Ochii ca oglinzi miscatoare ale sufletului, imprumutand ceva din tremurul ud al florilor de padure, dezvaluie fericirea pe care o simte in suflet. Substantivul "noroc " are aici multiple deschideri simbolice, in acceptiunea de soarta, de destin fericit, de iubire împartasita.
Gingasia fabuloasa a fetei e sporita de parul stralucitor de aur care ii ajunge aproape de pamant. Aurul isi pierde atributele rezistentei minerale, devenind o materie moale, stralucind puternic. Parul de "aur moale " devine astfel o insusire a frumusetii angelice, ireale, dar si un semn al originii nobile, princiare a fetei. Bratele si "umerele goale " adauga un plus de frumusete portretului de o uimitoare simplitate si eleganta, asemenea florilor padurii. De altfel, mersul gratios si mladierea trupului imprumuta ceva din gratia florala. Simplitatea si naturaletea acestei frumuseti, care pare izvorata din tainele padurii, sunt sporite prin alegerea drept unica podoaba a florilor de padure, flori albastre a caror culoare aminteste de argintul straveziu al padurii de argint de unde au fost culese. Tremurul florilor albastre pare a fi incununat puritatea sentimentelor fetei, contopindu-se cu fericirea ei. Steaua pe care o poarta mireasa in frunte, dincolo de analogiile cu basmele populare, sugereaza destinul aflat sub influenta unui astru protector care ar calauzi-o.
In centrul tabloului sunt cei doi tineri. Privirea este atrasa de aparitia mirilor care ies din templul padurii, unde a avut loc sfintirea iubirii lor sugestiv surprinsa in gestul tandru al mainilor unite intr-o strangere eterna: "Acum iata ca din codru si Calin mirele iese,/ Care tine-n a lui mana mana gingasei mirese ".
Portretul fetei de imparat are ca trasaturi dominante gingasia-i fabuloasa si puritatea, care o fac parca sa pluteasca intr-o aura de basm. Ea este infatisata in linii si culori de o neasemuita stralucire, inchipuind o fata frumoasa, cu "par de aur moale ", purtand fiori albastre de padure, cu fata rosie ca marul, cu o stea in frunte.
Fata, careia "de noroc i-s umezi ochii", vine mladioasa in alba-i rochie, purtându-si cu gratie trupul frumos: "ii fosnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii,/ Fata-i rosie ca marul, de noroc i-s umezi ochii; / La pamant mai ca ajunge al ei par de aur moale, / Care-i cade peste brate, peste umerele goale; / Astfel vine mladioasa, trupul ei frumos il poarta / Flori albastre are-n paru-i si o stea in frunte poarta ".
Prin acumularea detaliilor revelatoare se realizeaza un portret simbolic, ideal al miresei. Albul stralucitor al rochiei, redat prin epitetul antepus "albei rochii". exprima puritatea ei inefabila, asociata cu un mers usor, aproape plutitor, asemenea zanelor padurii. Fosnetul frunzelor starnit de poala rochiei, sugerat de prezenta verbului onomatopeic "a fosni" si a epitetului verbului "fosnea uscat, mareste vraja în tacerea solemna, magica.
Comparatia populara "fata-i rosie ca marul" tradeaza emotia vie ce o stapaneste, infatisand in acelasi timp tineretea, fragezimea de fruct parguit a fetei. Ochii ca oglinzi miscatoare ale sufletului, imprumutand ceva din tremurul ud al florilor de padure, dezvaluie fericirea pe care o simte in suflet. Substantivul "noroc " are aici multiple deschideri simbolice, in acceptiunea de soarta, de destin fericit, de iubire împartasita.
Gingasia fabuloasa a fetei e sporita de parul stralucitor de aur care ii ajunge aproape de pamant. Aurul isi pierde atributele rezistentei minerale, devenind o materie moale, stralucind puternic. Parul de "aur moale " devine astfel o insusire a frumusetii angelice, ireale, dar si un semn al originii nobile, princiare a fetei. Bratele si "umerele goale " adauga un plus de frumusete portretului de o uimitoare simplitate si eleganta, asemenea florilor padurii. De altfel, mersul gratios si mladierea trupului imprumuta ceva din gratia florala. Simplitatea si naturaletea acestei frumuseti, care pare izvorata din tainele padurii, sunt sporite prin alegerea drept unica podoaba a florilor de padure, flori albastre a caror culoare aminteste de argintul straveziu al padurii de argint de unde au fost culese. Tremurul florilor albastre pare a fi incununat puritatea sentimentelor fetei, contopindu-se cu fericirea ei. Steaua pe care o poarta mireasa in frunte, dincolo de analogiile cu basmele populare, sugereaza destinul aflat sub influenta unui astru protector care ar calauzi-o.
