SCRISUL
FACE BINE!
Faptul de a scrie este o formă de iubire. Chiar şi atunci
când direcţionezi către cititor „gânduri rele şi sentimente negative” îi dai
LUI ocazia să transforme rana în lumină.
Scrisul ar trebui să fie ca un buchet de trandafiri. Multe petale şi
cât mai puţini spini. Buchetul îl compunem fiecare dintre noi. Atât cel care
scrie cât şi cel care lecturează cuvântul scris. Responsabilitatea este de o
parte şi de alta a sufletului.Cum ajungi să scrii, să compui acest buchet? Scrii din înclinaţie afectivă, din iubire pentru cuvânt. Este un rod pe care ţi-l doreşti însămânţat şi născut. Creşti cuvinte aşa cum o mamă creşte copii. Scrisul îţi face bine, te bucură, este o rază de soare care cade peste plaja sufletului tău. Cum îţi educi cuvintele? Scrii gândindu-te la posibilul cititor sau scrii gândindu-te la tine? Scrii ceea ce eşti. Integrarea cuvintelor poartă amprenta atitudinii pe care o ai faţă de viaţă. Dacă ai scrie gândindu-te la reacţiile pe care le trezeşti în oameni, ai renunţa. Nu poţi să îi mulţumeşti pe toţi și atunci speri că unii vor fi de acord,alții vor ignora cele citite,fără să înțeleagă cât te-ai străduit să compui.
Scriu tocmai
pentru că simt o nevoie acută să „spun”. Să dau mai departe exact ceea ce gândesc.
Cei înțelepți,care au scris
ani și sunt recunoscuți îi îndeamnă pe cei începători: Fii tu însuţi. Nu te
gândi pentru cine scrii, gândeşte-te ce vrei să spui.
Așa cum alții pictează și surprind în formă și culoare
lucruri pe care ochiului normal îl scapă, eu am impresia că reușesc să surprind
în scris subtilități pe care un observator obișnuit le pierde. Pentru că în
scris mă pot concentra, nu mă mai distrag detalii ori argumentări
colaterale,prin scris se transmite și se provoacă emoție, înseamnă că e un bun
instrument de dezvoltare personală atât pentru scriitor cât și pentru cititor..Scriu
și mă simt liber eu cu gândurile mele în fața caietului cu stiloul,sunt
înconjurat de o altă lume:cuvinte,întâmplări,personaje,convorbiri;scriu și uit
de griji, de teamă,de bucurii mărunte și
zâmbesc la gândul că cineva îmi citește
cuvintele și mă-nțelege...și-atunci știu că nu sunt singur,nici el nu este
singur ,suntem doi în această lume sau mai mulți...da! scrisul îmi face bine,ne
face bine,ne unește în gândurile omenești....
